Sarbatoare la Stejarul Ingenunchiat



                      OAMENI CU CARE NE MANDRIM




              ... "Gabriela Artimov,.... îndrăgea tradiţiile ucrainene si un lucru a fost însă cert:  mergea şi le spunea femeilor care roboteau prin gospodărie: „Vreau să înfiinţez  şi să rămână! – un cor, să cânte cântecele noastre traditionale! Vreţi să participaţi?“.
      " E adevărat, în Caraorman locuiesc, în mare parte, ucraineni destoinici, buni, frumosi cu ochii albaştri, spatele zdravăn, iar bătrânii sunt tot mai putini şi nu are cine să-i  mai înveţe pe copii traditiile noastre. În aceste condiţii, frumoasele obiceiuri ale acestei comunităţi vechi de sute de ani ameninţau să înceapă regretabilul, dar naturalul proces de dispariţie şi în cele din urmă, nu ar mai fi rămas decât în hrisoave si amintiri."
      Pesemne că d-na Gabriela Artimov, nu a vrut să se petreacă un asemenea fenomen si  a luat atitudine, dar nu a obligat  pe nimeni, cine a vrut sa vina la cor, a venit  - „Cine-a auzit şi-a vrut, a venit singur. Ne-am adunat câteva femei si ne-am gandit cum să pornim un proiect pe aceasta tema - trebuia să culegem cântece ( pentru că tineretul nu avea de unde sa le stie) le-am prelucrat, le-am învăţat, aveam si  instrumentist, in persoana sotului meu Vaniusa Artimov, dar  care ne-a avertizat de la bun inceput inceput : " Daca nu va descurcati nu bine, ci foarte bine, eu cu voi nu ies pe scena sa ma fac de rusine! "  . Apoi am întrebat prin sat, i-am întrebat şi pe cei care-au plecat din sat şi nu sunt putini si care sunt mai în vârstă,  pe la Tulcea, pe la Galati ...... ( tot ucraineni) i-am întrebat de melodii vechi si astfel am reusit sa strangem în repertoriul nostru mai multe zeci de  cântece.  Am devenit ca o mare si frumoasa familie. 
       Acum, selecţia melodiilor este făcută cu atenţie, oamenii cântă în funcţie de mediul în care se află şi de dispoziţia ascultătorilor. Spre exemplu,  ştiu să cânte la ureche tot amarul  vietii.  Sunt foarte multe melodii, dar, celea mai lente, mai triste, mai de viaţă,  sunt in mod deosebit pentru cine înţelege limba ucraineana,  cine nu inţelege cuvintele  se poate sa nu-i placa. 
        Totuşi,  rigoarea ne obligă să spunem că acest cor nu este doar aşa, o înţelegere pseudocontractuală, cu responsabilităţi şi drepturi. Oamenii aceştia sunt ca o mare familie – nu-i o metaforă-  sunt  oameni minunati . Am reprezentat cu mândrie satul nostru, am dus mai departe numele de " Caraorman "  fie prin folclor, fie prin gastronomie, fie prin fapte bune.    Pe unde participăm, suntem " fruntea “, spune una dintre fete şi are dreptate să se laude. 
         Duminica,  este destinată programului artistic al corului . „Repetăm si dacă nu ne place, suntem liberi să ne retragem, nu ne obligă nimeni, nu suntem angajaţi, suntem un grup care face voluntariat" - si totul porneste din suflet pentru suflet!......."



Semneaza : SC