"Zilele Taras H. Sevcenko"

Zilele Taras H. Sevcenko -Tulcea 2018

A devenit deja o traditie pentru comunitatea noastră ucraineană din judetul Tulcea sa organizeze manifestări culturale dedicate omagierii operei poetului naţional ucrainean, Taras Hrehorovici Şevcenko.

Actiunile desfasurate  au evoluat constant în bine în ceea ce priveşte interesul membrilor  filialei noastre şi pregătirea acţiunii, astfel că noi ne-am propus ca evenimentul să se desfăşoare pe parcursul a patru zile, în perioada sâmbătă, 23 martie - luni 26 martie 2018. Pregătirea acestui eveniment este un proces complex, asupra căruia, încă de la începutul anului, împreună cu membrii comitetului UUR Tulcea şi preşedinţii organizaţiilor locale, am început să lucrăm asupra felului în care se va desfăşura evenimentul, astfel încât să putem să oferim un spectacol cât mai apreciat şi interesant, atât pentru comunitatea noastră, cât şi pentru invitaţii din Ucraina sau publicul prezent.

În după-amiaza zilei de vineri, 23 martie, ne – am bucurat de sosirea primilor oaspeţi din Ucraina, împreună cu care am abordat programul şi pregătirea manifestărilor ce vor urma. Oaspeţii ne - au încurajat cu privire la modul de prezentare din zilele următoare, pe care l – au considerat a fi foarte bun, dar au venit şi cu câteva elemente punctuale care au ajutat la îmbunătăţirea evenimentului nostru.

Ziua de sâmbătă, 24 martie 2017, a debutat prin informarea reciprocă cu privire la activităţile socio-culturale desfăşurate anterior sau aflate în curs de pregătire, concomitent cu discuţii aprofundate asupra viitoarelor acţiuni pe care le vom desfăşura în colaborare cu invitaţii noştri din Ucraina în anul în curs sau care sunt avute în vedere pentru viitorul mai îndepărtat, dar care ar putea să ne aducă o plus valoare  la manifestările noastre culturale.

Debutul propriu-zis al manifestării culturale intitulată „Zilele Taras Hrehorovici Şevcenko” a avut loc la sediul UUR Tulcea, unde am păstrat un moment de reculegere în memoria tinerilor căzuți în estul Ucrainei, în aceste vremuri tumultoase și greu de înțeles, la adevăratele valențe.

Programul a continuat cu o masă rotundă cu tema „Taras Hrehorovici Şevcenko – părintele spiritual al Ucrainei moderne”, prilej cu care am reiterat elementele principale privind viața, personalitatea și opera marelui cobzar.  Evenimentul a culminat cu prezentarea filmului documentar „Taras Şevcenko”, film realizat de către cunoscutul regizor ucrainean Valentin Sperkach.

După vizionarea filmului, în aceeaşi temă cu subiectul principal al nostru, seara culturală a continuat cu prezentarea unui amplu program de muzică şi versuri din opera lui Taras Hrehorovici Şevcenko, prezentat de către ansamblul de cântece şi dansuri tradiţionale ucrainene „Zadunaiska Sici” din Tulcea, cant-autorul Volodemir Honskii. Ulterior, ne-am bucurat de audiția unui recital de muzică modernă și clasică, susținut de către profesor Mikola Sikora, acompaniat la pian de către profesor Olena Sliusarenko. Bineînțeles că, în acest context, încântați de oaspeți și de audiență, cu toții, am purtat discuții pe această temă, care au reliefat interesul manifestat de către tineri, dar și de persoane în vârstă, cu privire la frumusețea versurilor și a cântecelor, care au culminat prin admirația deschisă la valoarea inestimabilă a culturii ucrainene.

În dimineața zilei de duminică, începând cu orele zece, după utilmele retușuri pentru adaptarea programului la condițiile nou create (au întârziat navele de pasageri cu care călătoreau membrii comunității noastre, special pentru aceste momente),  grupuri de etnici ucraineni și simpatizanți, au început să sosească lângă bustul poetului Taras H. Șevcenko situat în Rotonda personalităților din Tulcea. Totodată, pe lângă participanții sosiți la evenimentul nostru, am avut cinstea să avem alături de noi și două delegații din Ucraina, una condusă de către profesorul Viaceslav Kushnir, Decanul Facultății de Istorie I.V. Mecinicovski din Odesa și una condusă de către profesorul Mikola Sikora, care a reprezentat Conservatorul de Muzică Petro Tchaikovsky din Kiev.

Deschiderea oficială am realizat-o în calitate de președinte al Uniunii Ucrainenilor din România, filiala Tulcea, în prezența reprezentanților administrației locale (domnul George Luchici, vicepreședinte al Consiliului Județean Tulcea, Constantin Hogea, primarul orașului Tulcea, reprezentanți ai minorităților turcă, tătară și a rușilor-lipoveni, mass-media locală și membrii ai organizațiilor noastre, precum și alți simpatizanți ai activităților organizate de către organizația noastră locală. În alocuțiunile rostite de domnul George Luchici și de domnul Constantin Hogea, au fost evidenţiate elemente privind valoarea şi universalitatea operei lui Taras Sevcenko, precum şi faptul că minoritatea ucraineană din Tulcea, reprezentată de către filiala noastră, manifestă constant seriozitate, competenţă şi calitate în pregătirea şi desfăşurarea tuturor acţiunilor socio - culturale, fapt care este apreciat la nivelul administratiei locale, la toate nivelele relevante. Împreună cu domnul profesor Mikola Sikora și Munteanu Gheorghe, ajutați de tinerii Pușcașu Andrei și Alexandru Iosipescu, am sădit lângă bustul lui Taras Șevcenko un arbust, simbolul Ucrainei – Cervona Kalena, în acompaniamentul grupurilor vocale reunite, care au interpretat melodia intitulată „Oi kalena”. Momentul următor a debutat cu melodia „Dume moi”, pe versuri de Taras Sevcenko, avându-l ca prim solist pe tenorul Mikola Sikora, acompaniat de grupul „Zadunaiska Sici”, pe timpul căruia s-au depus coroane de flori și flori, la bustul poetului.

După încheierea acestui moment emoţional și realizarea fotografiilor de rigoare, ne-am deplasat către Centrul Cultural „Jean Bart” din Tulcea, unde am fost primiți cu pâine și sare de către tinerii noștri Iove Ericka, Maria Petrencu, Andrei Pușcașu și Alexandru Iosipescu.

În sala mare a teatrului, în jurul orei doisprezece a început partea a doua a manifestării de pe scenă, prilej cu care subsemnatul, preşedintele filialei UUR Tulcea, i-am invitat rând pe rând, pe musafirii noştri, prof. Viaceslav Kusnyr, prof. Mikola Sikora și prof. Victor Homoniuk, care au ne-au transmis salutul lor şi al entităţilor pe care le reprezintă şi au reiterat valoarea, importanţa şi mesajul la fel de actual cu privire la opera marelui cobzar. De remarcat, în acest context, este faptul că prof. Kuşnir a subliniat temele principale abordate de către marele poet în opera sa: iubirea față de înaintași, menținerea unei națiuni și a unui stat puternic, aspecte care permit unui stat să facă față tuturor provocărilor.

După această scurtă, dar cuprinzătoare introducere, a debutat programul nostru artistic, acesta fiind deschis de cei mai dornici şi nerăbdatori artişti, copii de la „Zadunaiska Sici”, coordonator profesor Ştefana Cernencu, care, în aplauzele spectatorilor, au interpretat două cântece şi au dansat, cu mult aplomb, oferind momente unice spectatorilor, mai ales având în vedere vârstele fragede ale acestora și talentul manifestat.

Programul a acontinuat cu un moment special - Maria Petrencu a recitat din creația lui Șevcenko, un fragment din poezia „Dume moi”. Acest moment a fost urmat de către microrecitalul original, susținut de cantautorul ucrainean Volodymyr Honski, care ne-a încântat cu vocea lui deosebită și talentul dovedit.

După aplauze îndelungate, au urcat pe scenă rând pe rând, grupurile vocale „Dunai” din Pardina,  coordonat de Dumitru Danilencu, „Ciorne More” din Sfântu Gheorghe, coordonator Maria Hordei și „Zadunaiska Sici” din Tulcea, coordonat de Paula Condrat și profesor Dan Mironov. În interpretările lor, grupurilor menționate au reușit să realizeze momente speciale, prin care au indus, pentru publicul prezent, sentimente de estetică și profunzime, legate de viața popurului ucrainean, frumusețea tradițiilor populare și dialectica dintre cântec și traiul zilnic al nostru, al tuturor, cu poveștile reale și evenimentele uneori, mai delicate.

Ulterior, surpriza placută din programul nostru a fost microrecitalul de muzică ucraineană modernă, susținut de Vladyslav Pavlyk, un tânăr care ne-a încântat și anii trecuți, atât cu repertoriul atent selecționat, cât și cu prezența scenică deosebită, reușind să creeze o simbioză aparte cu publicul din sală.

Un moment deosebit, consider că a fost prezentat de catre echipa de dansuri „Zadunaiska Sici” – tineret, coordonată de către  Stefana Cernencu, Amalia Trifan si Erika Iove  a căror prezență scenică impresionează de fiecare dată, prin estetică, eleganță și precizie, combinată cu frumusețea costumelor și bucuria de a te dărui dansului. Și acest moment a fost apreciat de către public la adevărata valoare, dovadă fiind intensitatea aplauzelor de care acești artiști au beneficiat la finalul interpretării.

Grupurile vocale „Veselka” din Caraorman, coordonator Gabriela Artimov, „Bila Roja” din Letea, coordonator   Ion Maxim, „Perva Zora” din Sulina, coordonator  Maria Crimski și „Rebalka” din Crișan, coordonator Lucica Gherman (a căror prezență a fost apreciată cum se cuvine) melodiile prezentate de către aceste grupuri au  relevat  încă o dată, dacă mai era necesar, frumusețea mesajelor transmise de către folcorul ucrainean, mai ales a celor care includ elemente din opera marelui cobzar.

Spre finalul programului artistic, am beneficiat cu toții de un veritabil regal muzical susținut de către tenorul Mikola Sikora, acompaniat la pian de către Olena Sliusarenko, în a cărui interpretare, am identificat versurile marelui poet, precum și pasiunea pentru notele muzicale.

În aplauzele spectatorilor, am ieșit pe scenă, împreună cu invitații din Ucraina și cu grupul vocal „Rebalka” din Crișan, pentru ca, în final, să interpretăm împreună, ad-hoc, imnul ucrainean din Delta Dunării – „Rospreahaite hlopții konii”. Trebuie remarcat faptul că imediat, absolut toată sala a rezonat cu noi, spectatorii participând prin a cânta împreună cu noi, câteva strofe din cunoscuta melodie.

Totodată, trebuie remarcat că și de această dată, sala de spectacol a fost arhiplină, asistând la spectacol peste 400 de persoane. Acest lucru scoate din nou în evidenţă preocuparea publicului spectator pentru actul artistic de calitate şi punerea în lumină pozitivă spiritul tradiţional ucrainean care există la Tulcea.

Ca o concluzie, sunt în asentimentul multor concitadini, care ne-au felicitat și ne-au îndrumat să continuăm să organizăm asemenea manifestări, de o însemnată amploare şi calitate artistică.

După încheierea spectacolului și mulțumirile de rigoare adresate gazdelor noastre, Centrul Cultural „Jean Bart” din Tulcea, condus de actorul Ionuț Ștefan, ne-am deplasat la un local din oraș, unde, după o masă între prieteni, am fost plăcut surprins să constat că spectacolul nu s-a terminat. Acesta a continuat pentru câteva ore în această locație, unde, membrii și invitații noștri au interpretat împreună multe cântece tradiționale, vechi, păstrate de peste 300 de ani, păstrate și transmise din generație în generație până astăzi.

În a treia zi a manifestării noastre complexe, începând cu ora 16:00, ne-am reîntâlnit la sediul filialei noastre, pentru a rememora acțiunea din primele două zile, a discuta și stabili elementele de succes care au fost reținute de către public și am trecut la partea cea mai importantă, când, împreună cu membrii ansamblului „Zadunaiska Sici” am participat la o adevărată lecție de pregătire muzicală, susținută de către profesorii Mikola Sikora și Olena Slyusarenko, de la Conservatorul de Muzică Petro Tchaikovsky din Kiev, care ne – au inițiat în tainele muzicii, cu accent deosebit pe respirație, dicție, frazare și alte cunoștințe absolut necesare, atât pentru amatori, cât și pentru profesioniști, indiferent de gradul lor de inițiere și cunoaștere în tainele muzicale. Participanții au remarcat că a cânta, nu este echivalent cu a elibera niște cuvinte prin cavitatea bucală, ci este o activitate mult mai complexă, care pornește de la nivelul abdomenului, cu ajutorul mușchiului diafragmei și a plămânilor, apoi prin laringe, faringe și partea superioară a cavitații bucale, inclusiv cu interferențe ale componentelor nazale, toate aceastea armonizându-se pentru emiterea unor sunete superioare de calitate controlată. Sper că lecția muzicală a fost de bun augur, context în care sunt convins că membrii comunității noastre vor aprecia cum se cuvine cunoștințele primite și le vor folosi în activitatea viitoare.

Cu toate că a trecut ceva timp, încă ne mai întâlnim în oraş cu oameni care ne adresează în numele tuturor ucrainenilor din Tulcea sincere felicitări pentru spectacolul reuşit şi pentru emoţia creată pe scena Centrului Cultural Jean Bart. Astfel, aceste îndemnuri contribuie în continuare la organizarea acţiunilor noastre socio-culturale pentru promovarea valorilor tradiţionale ucrainene, atât la nivel judeţean, cât şi internaţional, când va fi nevoie.

La final, doresc să mulţumesc încă o data, tuturor celor care au stat alături de mine în pregătirea, organizarea şi desfăşurarea acestei acţiuni de neuitat, care s-a dovedit  a fi încă o adevărată reuşită.

Mulţumesc spectatorilor pentru susţinerea deosebită de care am avut parte, mulţumesc oaspeţilor din Ucraina pentru efortul şi pentru momentele artistice prezentate, mulţumesc gazdelor noastre şi nu în ultimul rând le mulţumesc celor care simt şi gândesc în spiritul păstrării şi promovării tradiţiilor ucrainene și le reiterez invitația de a ni se alătura și a contribui la dezvoltarea noastră, a tuturor.

Dumitru Cernencu

Zilele Taras H. Șevcenko 2018

Леся Горова, Руслана Лоцман - Солдатику мій

Українське весілля

In data de 24 ianuarie 2018 se împlinesc 159 de ani de la Unirea Principatelor Române, cunoscut şi sub numele de "Unirea Mică", acest major eveniment este considerat a fi primul pas important pe calea înfăptuirii statului naţional unitar român, după ce, la data de 5-17 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza este ales în unanimitate domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie/5 februarie, este ales şi domn al Munteniei. Ţelul comun de unire a românilor într-un singur stat a fost atins la 1 decembrie 1918, când a avut loc Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi

Maramureşului cu România.

La Braşov, la 12/24 mai 1848, revoluţionarii moldoveni emigraţi au elaborat programul, în şase puncte, "Prinţipiile noastre pentru reformarea patriei", care cuprindea, în mod special, obiectivul fundamental românesc, acela al unirii Moldovei şi Ţării Româneşti "într-un singur stat neatârnat românesc". În iunie 1848, muntenii adresau Porţii un memoriu, în care îşi exprimau dorinţa firească a românilor "de a se reuni într-un singur stat", potrivit lucrării "Istoria României în date" (Ed. Enciclopedică, 2003). Problema regimului politic al Moldovei şi Ţării Româneşti a fost dezbătută pentru prima dată în cadrul unui for internaţional cu prilejul lucrărilor Conferinţei internaţionale de la Viena (3/15 martie-23 mai/4 iunie 1848), la care au participat Imperiul Otoman, Marea Britanie, Franţa, Austria şi Rusia. Cu această ocazie, reprezentanţii Franţei şi Rusiei s-au pronunţat în favoarea unui astfel de proces, în timp ce reprezentanţii Austriei şi Imperiului Otoman s-au declarat hotărât împotriva acestuia.
Înfrângerea Revoluţiei de la 1848 a readus în Transilvania regimul absolutist habsburgic, iar în Moldova şi Ţara Românească, Convenţia ruso-turcă de la Balta Liman (19 aprilie/1 mai 1849) a reinstaurat controlul politic al celor două puteri, notează volumul "O istorie a românilor" (Ion Bulei, Eb. Meronia, 2007). În aceste împrejurări, mişcarea naţională a fost constrânsă să se manifeste în afara ţării, prin activitatea emigranţilor români.
Rusia a fost înfrântă în războiul Crimeii (1853-1856) şi, după Congresul de la Paris din 1856 (13/25 februarie-18/30 martie), protectoratul ei asupra Principatelor a încetat. În tratatul semnat la 18/30 martie 1856, se prevedea ca în Principatele Române locul protectoratului să fie luat de garanţia colectivă a Marilor Puteri europene (Franţa, Marea Britanie, Austria, Rusia, Prusia, Imperiul Otoman şi Regatul Sardiniei), cu menţinerea suzeranităţii otomane. Totodată, Poarta se obliga să respecte administraţia independentă şi naţională a Principatelor, precum şi deplina libertate a cultului, a legislaţiei, a comerţului şi navigaţiei. S-a hotărât, totodată, convocarea de Adunări (divanuri) ad-hoc, care să se pronunţe asupra organizării viitoare a celor două ţări.
La Iaşi, în februarie 1857, s-a constituit "Comitetul Electoral al Unirii", care a fixat la 1/13 martie un program politic, preconizând unirea Principatelor într-un singur stat, neutru şi autonom, în frunte cu un prinţ străin (şi domnie ereditară), adunare reprezentativă, garanţia colectivă a puterilor europene ş.a. Şi la Bucureşti, a fost înfiinţat la 3/15 martie 1857, "Comitetul Central al Unirii", organ de conducere al Partidei naţionale muntene care şi-a fixat un program asemănător cu acela al unioniştilor din Moldova, potrivit lucrării "Istoria României în date" (Ed. Enciclopedică, 2003).
Adunările ad-hoc din Moldova (22 sept./3 oct. 1857-21 dec. 1857/2 ian. 1858) şi din Ţara Românească (30 sept./12 oct.-10/22 dec. 1857) au întrunit marii şi micii proprietari, deputaţi orăşeni şi deputaţi ţărani. Chemaţi să se pronunţe în problema unirii, participanţii au dat răspunsul pozitiv prin cele două Rezoluţii aproape identice votate în Moldova la 7/19 octombrie 1857, iar în Ţara Românească la 8/20 octombrie 1857, în care cereau: autonomia şi neutralitatea celor două Principate şi unirea lor într-un singur stat cu numele de România; prinţ străin, ereditar, ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei; neutralitatea şi inviolabilitatea noului stat; guvern reprezentativ şi constituţional, Adunarea obştească cu putere legislativă, garantarea colectivă a celor şapte puteri.
În ultima zi a Conferinţei reprezentanţilor celor şapte puteri (Marea Britanie, Franţa, Austria, Regatul Sardiniei, Prusia, Rusia, Imperiul Otoman) de la Paris (10/22 mai-7/19 aug. 1858) s-a semnat Convenţia de la Paris, act internaţional, şi, totodată, nou statut fundamental al Principatelor, conform lucrării "Istoria românilor, Constituirea României moderne" (volumul VII, tom I, Ed. Enciclopedică, 2003). Cele două ţări menţinute sub suzeranitea Porţii şi sub "garanţia colectivă" a puterilor urmau "să se administreze liber şi în afara oricărei ingerinţe a Înaltei Porţi" purtând denumirea de "Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei", separaţia administrativ-politică fiind menţinută mai departe. Fiecare principat urma să fie condus de câte un domn şi miniştrii săi. Puterea legislativă urma să fie exercitată colectiv de domn, Adunarea electivă din ţara respectivă şi de Comisia centrală nou instituită, comună Principatelor. Domnul urma să fie ales în fiecare ţară "pe viaţă". Comisia centrală şi Curtea de Casaţie urmau a fi comune celor două ţări, iar armatele puteau fi reunite în tabere comune sub comanda alternativă a domnilor sau a reprezentanţilor lor. În ansamblu, Convenţia de la Paris, deşi nu acorda Unirea, apropia pe români de momentul realizării unificării celor două principate.

 La 28 decembrie 1858/9 ianuarie 1859, au fost deschise lucrările Adunării elective din Moldova, fiind validate mandatele a 55 de deputaţi. Partida naţională avea o majoritate confortabilă în cadrul Adunării elective, dar nu se pronunţase încă asupra numelui candidatului. Deputaţii majorităţii s-au întrunit în seara zilei de 3/15 ianuarie 1859, pentru a se pune de acord asupra persoanei candidatului comun. După ore întregi de dezbateri, a fost propusă candidatura lui Alexandru Ioan Cuza, care a fost acceptată în unanimitate de deputaţii prezenţi şi care s-au angajat să-l susţină în Adunare prin vot "pe faţă".

În ziua de 5/17 ianuarie 1859, Adunarea electivă s-a întrunit pentru a-l alege pe domn, ceea ce avut loc prin vot deschis. Alexandru Ioan Cuza a întrunit unanimitatea voturilor celor 48 de deputaţi prezenţi. Mihail Kogălniceanu a subliniat importanţa actului care se săvârşise: "Alegându-te pe tine Domn în ţara noastră - i-a spus el lui Alexandru Ioan Cuza - am voit să arătăm lumii ceea ce toată ţara doreşte: la legi nouă, om nou ... Fii dar omul epocii ... fă ca legea să fie tare, iar Tu, Măria Ta, ca Domn, fii bun, fii blând, fii bun mai ales pentru acei pentru care mai toţi Domnii au fost nepăsători sau răi. Nu uita că dacă cincizeci de deputaţi te-au ales Domn, însă ai să domneşti peste două milioane de oameni" ("Istoria românilor, Constituirea României moderne", volumul VII, tom I, Ed. Enciclopedică, 2003).
Alegerile pentru Adunarea electivă a Ţării Româneşti s-au desfăşurat între 8/20 şi 12/24 ianuarie 1859, în care conservatorii au obţinut 46 din cele 72 de mandate existente. În acest context, fiind în minoritate, Partida naţională şi-a dat seama că unica modalitate de a asigura victoria cauzei naţionale este apelul la masele populare.
Lucrările Adunării elective s-au deschis în ziua de 22 ianuarie/3 februarie 1859 într-o atmosferă incendiară. Sediul reprezentanţei naţionale era înconjurat de mii de oameni. În noaptea de 23 spre 24 ianuarie, membrii Partidei naţionale s-au reunit la hotelul "Concordia" din Bucureşti unde, atât deputaţii majorităţii conservatoare, cât şi cei ai Partidei naţionale căutau o soluţie. În cele din urmă, la propunerea lui Dimitrie Gr. Ghica, a fost adoptată soluţia dublei alegeri, reprezentând cea mai bună cale de depăşire a impasului.
În dimineaţa zilei de 24 ianuarie/5 februarie 1859, la ora 11.00, când lucrările Adunării s-au reluat, Vasile Boerescu a cerut o şedinţă secretă în cadrul căreia a pledat în favoarea principiului Unirii şi subliniind legalitatea actului, în conformitate cu "spiritul Convenţiei", a propus alegerea lui Alexandru Ioan Cuza şi ca domn al Ţării Româneşti. Deputaţii au jurat că vor vota în unanimitate pe domnul Moldovei. Reveniţi în sala de şedinţe au trecut la vot, cei 64 de deputaţi consacrându-l pe Alexandru Ioan Cuza ca domn al Ţării Româneşti.
S-a realizat astfel unirea de fapt a celor două Principate. Prin acest act politic al dublei alegeri, fără a se încălca formal prevederile Convenţiei de la Paris, naţiunea română a obţinut o victorie importantă în realizarea statului modern român.
Anunţarea rezultatului a fost întâmpinată cu o bucurie de nedescris. Telegraful a ajutat la răspândirea veştii în întreg spaţiul românesc, în Moldova, în Oltenia, dar şi peste munţi, în Transilvania. Alexandru Papiu-Ilarian sublinia că "alegerea domnitorului Cuza a trezit printre românii din Transilvania un entuziasm mai mare, poate, decât în Principate", iar publicaţia ''Kronstaedter Zeitung'' scria că "ziua de 24 ianuarie este o zi memorabilă a poporului român ... Puţine popoare de pe globul pământesc au realizat cu sacrificii mari o operă patriotică atât de măreaţă" ("Istoria românilor, Constituirea României moderne", volumul VII, tom I, Ed. Enciclopedică, 2003).

La 8/20 februarie 1859, Alexandru Ioan Cuza ajungea la Bucureşti, unde a fost primit cu mult entuziasm.

Conferinţa de la Paris (26 mart./7 apr.-25 aug./6 sept. 1859) a reprezentanţilor Puterilor garante (Franţa, Rusia, Marea Britanie, Prusia şi Regatul Sardiniei) au recunoscut de jure, la 1/13 aprilie, înalta alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Principatelor Unite (Austria şi Imperiul Otoman, la 25 aug./6 sept.). Recunoaşterea dublei alegeri de către Puterile garante şi Imperiul Otoman a consacrat uniunea personală a celor două Principate, prima etapă spre realizarea deplină a Unirii.

La 22 noiembrie/4 decembrie 1861, în urma consensului stabilit la Conferinţa reprezentanţilor Porţii Otomane şi ai Puterilor garante (septembrie 1861), Poarta emana "Firmanul de organizare administrativă a Moldovei şi Valahiei", prin care se admitea unirea administrativă şi politică a Principatelor.

Prin proclamaţia către naţiune de la 11/23 decembrie 1861, Alexandru Ioan Cuza, aducea la cunoştinţă oficial că "Unirea este îndeplinită, naţionalitatea română este întemeiată. Acest fapt măreţ, dorit de generaţiile trecute, aclamat de corpurile legiuitoare, chemat cu căldură de noi, s-a recunoscut de Înalta Poartă şi de puterile garante ... Alesul vostru vă dă astăzi o singură Românie".

La 22 ianuarie/3 februarie 1862, a fost format primul guvern unitar al României, condus de Barbu Catargiu, iar la 24 ianuarie/5 februarie 1862, la Bucureşti, s-a deschis primul Parlament al României. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a proclamat, în mod solemn, în faţa adunărilor Elective ale Moldovei şi Ţării Româneşti reunite în şedinţă comună, "Unirea definitivă a Principatelor", iar oraşul Bucureşti a fost proclamat capitala noului stat.
Ziua de 24 ianuarie - Ziua Unirii Principatelor Române a fost declarată zi de sărbătoare naţională în urma unei propuneri legislative semnate de 106 parlamentari, aparţinând mai multor partide politice, potrivit www.cdep.ro. În expunerea de motive se arăta că "24 ianuarie semnifică, practic, ziua de naştere a statului naţional modern român şi trebuie ca românii să nu uite acest lucru. (...) Recunoaşterea ca sărbătoare legală este un gest simbolic care conferă acestei sărbători statutul bine meritat, deoarece există un adevăr istoric de netăgăduit: România s-a născut la Iaşi!".

La 2 iunie 2014, proiectul de lege a fost adoptat de Senat. Camera Deputaţilor a adoptat la 3 decembrie 2014, Legea pentru declararea zilei de 24 ianuarie - Ziua Unirii Principatelor Române, ca zi de sărbătoare naţională. La 16 decembrie 2014, preşedintele Traian Băsescu a semnat decretul privind promulgarea Legii pentru declararea zilei de 24 ianuarie - Ziua Unirii Principatelor Române - ca zi de sărbătoare naţională. Potrivit Legii nr. 171/2014, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale pot organiza şi sprijini logistic şi material manifestări cultural-artistice dedicate acestei zile. La 6 septembrie 2016, plenul Camerei Deputaţilor a adoptat un proiect de lege, care completează Codul muncii, prin care ziua de 24 ianuarie - Ziua Unirii Principatelor Române a fost declarată sărbătoare legală nelucrătoare, cu 209 voturi pentru, 2 abţineri şi patru voturi împotrivă. 

Українські народні пісні слухати. Гиля, гиля, сірі гуси

                     Revelion ucrainean                        

   Український Новий рік

 In seara zilei de 13 ianuarie 2018, incepand cu orele 19.00, la hotel "Egreta", comunitatea noastra organizeaza o seara   culturala, pentru a ne asigura trecerea catre noul an, 2018.

  Informatii suplimentare la telefon 0744 541 448