Zadunaiska Sici - Amintiri...


               Un eveniment cu totul deosebit, la care am avut placerea sa particip  s-a desfasurat  in luna octombrie la Tulcea – sarbatorirea a 20 de ani de la infiintarea ansamblului artistic "Zadunaiska Sici"din Tulcea. Cu toate  ca nu am facut parte din grupul membrilor fondatori aceasta si datorita faptului ca in momentul infiintarii aveam frageda varsta de 8 ani, am avut sansa si placerea de a face parte din acest ansamblu al ucrainenilor din Tulcea datorita mamei mele, Maria Petrencu care pe vremea cand aveam doar 11 ani m-a indrumat si adus in familia  etnicilor ucraineni din Tulcea . Aici am intalnit oameni deosebiti care m-au indrumat, m-au sfatuit numai de bine si de la care am avut  multe de invatat si alaturi de care am trecut prin momente  mai mult sau mai putin fericite si alaturi de care am descoperit  frumusetea  traditiilor ucrainene. Cu toate acestea in mintea mea de copil simteam, cum este si normal, o mare lipsa si anume faptul ca nu erau destui copii de varsta mea cu care sa pot socializa.
                Uneori  venind impreuna cu mama si fratele meu mai mic la sediul comunitatii, intalneam copii care si ei ca si noi veneau cu parintii sau cu bunicii si impreuna cu care ne petreceam in mod placut seara. O data cu trecerea anilor am urmat cursul de limba ucraineana, am invatat cantece si poezii care mi-au permis sa evoluez pe diverse si prestigioase  scene atat din oras cat si din tara, scene pe care m-am bucurat de aplauze indelungi si un imens succes. Nici problemele de zi cu zi, nici scoala si nici serviciul nu m-au tinut departe de acest grup, ba mai mult o data casatorita nu am facut altceva decat sa mai aduc in cadrul ansamblului un nou membru – este vorba de sotul meu, la randul lui de etnie ucraineana, soarta  a facut ca departe de Ucraina , aici la Tulcea sa ia fiinta o fericita familie de etnie ucraineana. Lipsa unui ansamblu de tineret care m-a marcat la inceput, m-a ambitionat si mobilizat in mod constructiv astfel ca in anul 2010 studiind mai atenta  Statutul U.U.R. sub indrumarea si cu sprijinul presedintelui U.U.R.Tulcea, domnul Dumitru Cernencu , mi-am implinit visul copilariei – constituirea unei organizatii de tineret.
                 Pentru ca activitatea noastra sa devina prolifica, impreuna cu noul birou al organizatiei am stabilit cateva linii directoare prin care sa atingem obiective precise cum ar fi: atragerea tinerilor de etnie ucraineana in organizatia noastra , cresterea numarului de membrii simpatizanti ,stabilirea unui repertoriu de cantece si dansuri care sa reprezinte zona nord-dobrogeana a etniei noastre.
                Daca, la inceput numarul tinerilor era de doar  16, pe parcurs numarul acestora a crescut la 30, la care incepand din primavara anului 2011 s-a alaturat un grup  al celor mai mici copii cu varste cuprinse intre 8 si 12 ani al carui numar este de 12 si care este in continua crestere . La acestia se mai adauga si tinerii membri simpatizanti a caror prezenta si contributie este extrem  de benefica. Cu toate ca ansamblul vocal instrumental si de dansuri al tinerilor ucraineni din Tulcea este la inceput de drum, seriozitatea in pregatirea activitatii si prezenta scenica, din ce in ce mai apreciata, au facut ca evolutia ansamblului nostru  sa fie apreciata atat local cat si national, dovada fiind invitatiile adresate pe parcursul anului 2011 cand am participat la actiuni culturale in Bucuresti, Timisoara, Sinaia, Constanta si Galati etc. 
                  La Galati  am participat la Festivalul interetnic al regiunii Dunarea de jos si datorita aprecierii atat a publicului cat si a organizatorilor am fost invitati sa participam la spectacolul de gala a festivalului unde ne-am clasat printre primii cinci, iar prezenta noastra  a fost mediatizata pe posturilede televiziune  locala si nationala ( cu surprindere va pot spune ca despre etnicii ucraineni din Galati nu s-a pomenit nimic desi in zona locuiesc foarte multi). Nu pot sa nu-mi amintesc  ca pentru mine , la fiecare inceput de an scolar un obraz imi plange iar altul imi zambeste . Acel obraz care plange este trist pentru despartirea de anumiti membri ,  ma refer desigur la absolventii de liceu care pleaca din Tulcea spre  centre universitare  dar, acesta este cursul vietii si nu facem altceva decat sa ne bucuram pentru ei si sa le uram succes la facultete.Pe de-o alta parte , un obraz zambeste ,bucurandu-se de inceputul noului an scolar si de sosirea la liceu a bobocilor veniti din  zona deltei  si nu numai , care odata ajunsi la oras sunt bucurosi sa faca parte din organizatia de tineret din Tulcea , continuand astfel activitatea pe care au inceput-o in cadrul organizatiilor locale. Pentru acesti tineri ucraineni sositi din judet in cadrul ansamblului , impreuna cu comitetul de conducere al U.U.R, Tulcea se fac eforturi sustinute pentru intergrarea in colectiv si pentru studierea limbii ucrainene.Activitatile artistice si culturale  la care participa de-a lungul anului (concurs de poezie , cantece , desen-pictura , sport , participari la spectacole , simpozioane ,dialoguri cultural si intalniri cu tinerii altor minoritati ( Tulcea fiind un mozaic multicultural in care convietuiesc 14 minoritati nationale), fac ca legaturile dintre acesti tineri sa fie mult mai stranse si odata ajunsi la sediul comunitatii sa se simta ca intr-o mare familie ucraineana. Astazi la aniversarea a 20 ani de la infiintarea  ansamblului artistic Zadunaiska Sici nu am putut sta de-o parte fara a marca acest eveniment printr-un moment artistic dedicat membrilor fondatori si a celor trecuti de a doua tinerete in semn de multumire, respect si recunoasterea faptului ca datorita lor existam si noi astazi ca organizatie si cu speranta ca vor fi multumiti si mandri ca prin noi se vor transmite generatiilor viitoare ,traditiile si obiceiurile neamului ucrainean.

                                                          Lioara Teodorov
La sarbatoarea "Zadunaiska Sici".


Participantii la eveniment si o parte a ansamblului "Zadunaiska Sici".




Participanti la evenimentul "Zadunasika Sici".

Frumoasele tinere ucrainence din Tulcea.


Cu prilejul celei de-a 20-a aniversare a ansamblului "Zadunaiska Sici"



          Conducerea Consiliului Uniunii Ucrainenilor din România transmite
          felicitări membrilor componenţi ai corului «Zadunaiska Sici», cu ocazia
          celei de-a 20-a aniversare, şi le mulţumeşte pentru contribuţia adusă la
          păstrarea şi dezvoltarea culturii ucrainene în România, dorindu-le din suflet,
          să continue a reprezenta comunitatea prin activitatea lor, cu aceeaşi mândrie,
          având sprijinul şi consideraţia Uniunii Ucrainenilor din România.

                                                                                               
Ştefan BUCIUTA
Preşedintele UUR

Zadunaiska Sici la Reni

     La inceputul lunii august, impreuna cu un grup de tineri ucraineni din judetul Tulcea 
aflandu-ne in trecere prin orasul Reni, am luat legatura cu Ivan Stadnicov care lucreaza in administratia raionala. Tot cu aceasta ocazie am purtat o discutie constructiva pe tema colaborarii noastre viitoare, in special in domeniul activitatilor culturale.
     Asa se face ca in urma cu ceva timp, am primit o invitatie din partea organizatorilor de a participa cu ansamblul vocal instrumental Zadunaiska Sici din Tulcea la un festival traditional de folclor ucrainean care urma a se  desfasura in perioada 9-10 octombrie 2011.
     Aceasta invitatie care ne-a onorat, ne-a si mobilizat in acelasi timp prin aceea ca, timp de aproape doua saptamani am pregatit un repertoriu muzical, prin care ne-am propus sa producem o impresie deosebita pe scena festivalului si totodata sa surprindem prin ceea ce avem noi mai valoros in judet.
     Si iata-ne in dimineata zilei de 9 octombrie pe o ploaie mocaneasca, autentica, in drum spre Reni, drum care a fost destul de solicitant, mai ales ca a trebuit sa trecem prin furcile caudine ale celor trei puncte de frontiera situate la Galati, Giugiulesti, si Reni.
     Catre ora pranzului am trecut de ultimul punct de frontiera(Reni) si deja s-a conturat prima surpriza. Ivan Stadnicov impreuna cu echipa sa, printre picaturi de ploaie, ne-a facut o primire calduroasa incepand cu paine si sare, primire care ne-a trezit din amorteala pricinuita de vremea neprielnica.
    Dupa ce am schimbat cateva pareri la intrare in Ucraina incalziti la propriu de primirea calduroasa ne-am deplasat catre centru orasului Reni unde dupa un sfert de ora a si inceput spectacolul artistic din cadrul festivalului. Participantii la festival care au evoluat pe scena, copii tineri cat si maturi, au prezentat un program variat de cantece, dansuri si scenete din folclorul ucrainean autentic manifestare in care artistii de pe scena s-au intrecut pe sine printr-o evolutie sigura, impresionanta din punct de vedere artistic si estetic unde interpretarea solistilor s-a suprapus in mod fericit pe costumele traditionale ucrainene al caror bun gust iesea in evidenta mai tot timpul.
     Dupa ce am urmarit cu sufletul la gura desfasurarea programului artistic pe scena festivalului timp de aproape 2 ore cu artisti apartinand ansamblurilor de cantece si dansuri din raionul Reni, invitati de marca din zona Odesei, prezentatorii festivalului ne-au facut o calda intrare pe scena fapt care ne-a impulsionat in mod benefic.
     Echipa noastra constituita din Tudosia Butiri, Valentina Batache, Stefana Cernencu, Cornelia Zaharencu, Paulina Condrat, Frosina Trifanov, Florica Sidorencu, Stefan Lupsac, Mihai Sidorencu acompaniati la acordeon de profesor Dan Mironov, a deschis programul interpretand melodia "Oi, tam za Dunaiom" interpretare care a surprins in mod placut publicul aplauzele indelungi fiind o marturie certa. Programul nostru a continuat cu interpretarea cantecelor "Horila Sosna", "Tam u luzi", "Tece voda u sine more", program pe care l-am incheiat interpretand marsul cazacesc "Kozatka pohidka". Incheind ultima fraza muzicala din marsul cazacesc am constatat cu surprindere ca publicul spectator era deja in picioare apaudand cu tarie formatia noastra care, se vedea clar ca produsese o impresie deosebita in cadrul festivalului.
        Dupa incheierea programului artistic a urmat ceremonia de premiere unde ansamblul vocal Zadunaiska Sici a primit din partea organizatorilor o diploma si un frumos trofeu, trofeu care sunt sigur ca a starnit invidia celorlalti co-participanti la festival.
     Dupa incheierea festivalului, fotografiile de grup, schimburi de pareri cu terta persoane gazdele noastre ne-au invitat la o masa tovaraseasca unde vrand-nevrand festivalul a continuat intr-un mod constructiv, caracteristic noua ucrainenilor.
       Astfel am luat cunostinta de alte cantece ucrainene interpretate de participantii la masa, dar si noi, ucrainenii tulceni am surprins cu repertoriul nostru, unde pret de o ora si jumatate muzica traditionala ucraineana a fost dominanta manifestarii.
     Parerea unanima a gazdelor a fost aceea ca repertoriul nostru constituit din cantece vechi, ucrainene nu se mai cunoaste nici macar in Ucraina, la fel de bine ca in diaspora.
     A doua zi, periplul nostru a continuat, gratie initiativei gazdelor noastre am vizitat liceul nr.6 din Reni,desi se preda in lb. ucraineana(rusa) am vorbit in lb. romana cu directoarea liceului, care ne-a prezentat istoricul liceului, personalitati care au marcat existenta institutiei, traditii, etc.
Vizita noastra a continuat la Centrul Cultural Multietnic-Reni unde am luat contact cu cultura nationalitatilor traitoare in Reni(etnie moldoveana, bulgara, gagauza, si evident ucraineana), am schimbat cateva pareri cu oameni de meserie, specialisti in cultura care ne-au impartasit din experienta lor.
     Itinerariul nostru a continuat cu vizita la Muzeul de istorie din Reni unde am vizitat exponate, documente si inscrisuri (redactate) in limba slava si in limba romana din antichitate si pana in zilele noastre si totodata am admirat portul traditional romanesc(moldovean) prin expozitia personala a doamnei Maria Catanoiu, cunoscuta ca o personalitate marcanta in domeniu.
     Finalul vizitei ne-a gasit in centrul orasului unde am pastrat un moment de reculegere in fata monumentului ridicat in onoarea si memoria ostasilor cazuti in primul razboi mondial.
     Multumind calduros gazdelor noastre petru ospitalitatea deosebita, ne-am luat ramas bun si-am parasit cu regrete orasul Reni, dar multumiti ca vizita noastra si-a adus contributia la intarirea legaturilor culturale intre Reni si Tulcea.


Dumitru Cernencu