Voluntariatul sau altfel spus munca neplatita, inseamna de fapt acumularea unei experiente profesionale intr-un anumit domeniu care sa te ajute sa experimentezi lucruri noi, sa te dezvolti si sa ajuti. Practic, a voluntaria inseamna a ajuta neconditionat, astfel incat beneficiarii sa ajute la randul lor, pe principiul da mai departe,
Voluntarul este prin excelenţă binefăcătorul necunoscut. Sigur, are chip, greutate specifică şi însuşiri. Are şi un cod numeric personal, ca şi un nume şi un prenume. Este necunoscut, însă de cele mai multe ori, fiindcă probabil că a doua sa caracteristică, după simţul filantropic, este modestia.
De aproximativ opt ani arătam că o parte din ucrainenii din judetul Tulcea suntem implicati în activităţi de voluntariat. Potrivit unui alt studiu, dar mai recent (din 2014), media europeană de implicare în asemenea acţiuni era de 40% (Norvegia fiind ocupanta primului loc, cu 80%!); de asemenea, tot în plan european, expresia financiară a acestui bine gratuit era oglindit în PIB-uri naţionale între 3 şi 5% (aproape 8% în Marea Britanie!).
Voluntarul nu face bine în mod haotic, ci într-un fel precis şi, mai ales, folositor. Binele nu se face cu forţa ori aiurea; esenţa binelui stă-n caracterul utilitar. Dă-i omului să bea când îi este sete! Ajuta-l sa se ridice atunci cand e cazut!
Foarte mulţi tineri dintre cei care în perioada liceului au activat în cadrul comunitatii, continuă cu munci voluntare şi-n timpul facultăţii, chiar şi după ce ajung să fie pe picioarele lor, oameni în toată firea. Ei au deprins pe parcurs... talente.
De aceea in cadrul comunitatii ucrainene, incercam sa punem in lumina şi altceva decât tezaure individuale de omenie: puterea de asociativitate a binelui.
Nu cred că avântul filantropic e înnăscut, e mai degrabă dobândit. Şi apoi şlefuit printr–un alt folos pentru voluntar – câştigarea unor deprinderi practice suprapuse unor trăsături de caracter, pe scheletul robust al principiilor umanitare. „Dăruind vei dobândi”.
Altfel spus, binele făcut îţi va reveni, spre umilă bucurie, sub înfăţişarea folosului spiritual.
Oştirea altruismului tulcean se arată pentru fiecare voluntar care primeste, în raniţa sa, bastonul de anonim.
Diplome personalizate ale binelui necunoscut.
Un prieten spune că a ajuta pe cineva înseamnă să-l împrumuţi pe Dumnezeu. Asta înseamnă că pe toţi aceşti voluntari îi aşteaptă pe undeva neasemuite comori care se înregistrează doar în declaraţia de avere sufletească.
Din cate am vazut se pare ca lucrati intens.
RăspundețiȘtergereNe place!